Stejarul Din Borzesti De Eusebiu

Stejarul din Borzesti de Eusebiu

Stejarul din Borzesti este o povestire istorică scrisă de Eusebiu Camilar, un scriitor român care a trăit între anii 1910 și 1962. Povestirea face parte din volumul Povestiri istorice, publicat în 1957, și prezintă copilăria și tinerețea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504.

Download File: https://nerdfusnosin.blogspot.com/?jb=2w35dO

Povestirea începe cu descrierea plaiurilor Moldovei, pe care Ștefan cel Mare le îndrăgea încă din copilărie, când era purtat pe șa de tatăl său, Bogdan Voievod. Dintre toate locurile, cel mai mult îi plăceau împrejurimile Borzeștilor, unde se afla un stejar uriaș, rotund în coroană, gros cât să-l cuprindă patru oameni. Acolo se aduna Ștefan cu copiii de prin partea locului și se jucau de-a moldovenii și tătarii, imitând luptele dintre cele două popoare care se confruntau adesea pe teritoriul Moldovei. Ștefan era mereu în fruntea moldovenilor, iar Mitruț, un pui de răzeș, era în fruntea tătarilor. Bătăliile dintre copii erau pline de veselie și curaj, iar Ștefan ieșea de cele mai multe ori biruitor.

Povestirea continuă cu evocarea momentului în care Ștefan a fost ales domn al Moldovei, după moartea tatălui său. Tânărul domnitor a avut de înfruntat numeroase provocări și primejdii, printre care invazia tătarilor conduși de hanul Mahomed al II-lea. Acesta a trimis o solie la Ștefan, cerându-i să-i plătească bir și să-i recunoască suzeranitatea. Ștefan a refuzat cu demnitate și a pregătit oastea pentru luptă. El și-a amintit de stejarul din Borzești și a hotărât să atragă tătarii spre acel loc, unde îi aștepta o capcană. El a trimis înaintea lor o oaste de hârță, care se ivia din păduri, taia în dușmani și iar se făcea nevăzută în singurătățile hârtoapelor. Astfel, tătarii au fost dezorientați și slăbiți, iar când au ajuns la stejarul din Borzești, au fost surprinși de o ploaie de săgeți și pietre aruncate de moldovenii ascunși în copaci. Lupta a fost crâncenă, dar moldovenii au avut avantajul terenului și al strategiei. Hanul Mahomed a fost rănit grav și a fugit cu restul oștii sale. Ștefan a rămas victorios și a mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutor.

Povestirea se încheie cu o scenă emoționantă, în care Ștefan se întoarce la stejarul din Borzești după mulți ani și îl regăsește pe Mitruț, care îmbătrânise și avea nepoți. Cei doi foști adversari se îmbrățișează cu dragoste și respect, amintindu-și de vremurile copilăriei lor. Ștefan îi spune lui Mitruț că stejarul din Borzești este simbolul Moldovei și al neamului românesc, care a rezistat tuturor năvălirilor și a rămas neclintit în istorie.

Pentru mai multe informații despre povestirea Stejarul din Borzești de Eusebiu Camilar, puteți consulta următoarele surse: